Implica-te! Daruieste! Fii voluntar!

Implica-te! Daruieste! Fii voluntar!

Astazi scriu despre implicarea in actiuni caritabile, despre dorinta de a aduce bucurie in sufletele celorlalti fara a astepta ceva la schimb, adica despre voluntariat. Scheier spune ca voluntariatul este „orice munca prestata relativ fara constrângere de o persoana cu intentia de a ajuta si fara a urmari un câstig financiar imediat”. Nu am ales intamplator data de 5 decembrie pentru a scrie acest articol ci pentru ca astazi celebram Ziua Internationala a Voluntariatului. Suna frumos, nu?

Observam ca vietile nostre sunt din ce in ce mai agitate, zilele se scurg mai repede, trec anii pe langa noi de parca ar fi cai de curse si noi doar simpli spectatori. Nu vi se pare ca va amintiti perfect ora de chimie din liceu, iesirea la bere cu colegii de acum 5 ani, insa nu puteti reda cu acuratete ce ati facut acum o saptamana? Uneori mi-as dori ca ziua sa fie mai lunga dar sunt convinsa ca si de ar avea 30 de ore, tot nu mi-ar ajunge pentru a duce la bun sfarsit tot ce mi-am propus. In aceste conditii haideti sa facem astfel incat scurtul timp sa conteze! “Make it matter!”, spune un slogan american.

Implica-te! Daruieste! Fii voluntar!

Suntem doar niste pasageri in lumea asta. Ne nastem, ne facem familii, consumam resurse, ne bucuram de viata. Insa ce lasam in urma? Cu ce contribuim la bunastarea planetei Pamant, cea care ne-a gazduit temporar- pentru 40-50-80 de ani? Cum ai contribuit la imbunatatirea mediului in care vor creste copiii tai, nepotii tai si urmasii lor?

Eu cred ca daca fiecare ar reusi sa vada dincolo de interesul personal si sa aplece privirea catre cei oropsiti de soarta, traiectoria acestei lumi ar fi cu totul alta.

Sustin implicarea in proiecte de voluntariat si nu numai de dragul Sarbatorilor de iarna cand suntem coplesiti de mesaje media prin care suntem “informati” ca anumiti oameni au nevoie de sprijin financiar, asistenta medicala, etc. De ce avem tendinta sa fim induiosati de cazurile sociale doar de Sarbatori? De ce suntem mandri ca suntem romani doar de 1 decembrie iar in rest afirmam cu tarie ca vrem sa emigram din “Romanica”? Oare pentru ca devenim superficiali cu timpul si uitam sa ne bucuram de lucrurile mici, dar cu adevarat importante?

De-a lungul studentiei, m-am implicat in numeroase proiecte: de la impartirea prezervativelor pe strada si discutatul despre infectiile cu transmitere sexuala la organizari de evenimente studentesti si conferinte medicale sau acordarea primului ajutor in colaborare cu SMURD. Insa, doar un singur proiect mi-a umplut inima de bucurie pentru ca am simtit ca am contribuit cu adevarat la motivarea oamenilor sa preia initiativa si sa se implice in activitatile in care cred cu adevarat. Este vorba despre Campania “Ia-ma acasa!” la care am lucrat cu aproximativ 25 de voluntari. Campania a pornit de la dorinta de a nu mai vedea caini pe strada. Simplu. Sunt sigura ca nimeni nu vrea sa vada caini pe strada, dar cati dintre noi fac ceva in acest sens? Majoritatea considera ca problema cainilor fara stapan este responsabilitatea autoritatilor si gata, s-au spalat pe maini. Aceasta atitudine este gresita, neproductiva, pasiva insa pe care multi o adopta… Sa fie de vina timpul care trece prea repede si care ne permite sa avem grija de noi insine si atat? Nu cred… Se reduce strict la superficialitatea de care vorbeam mai sus.

Implica-te! Daruieste! Fii voluntar!

Eu cred ca motorul care poate “misca” populatia este reprezentat de EDUCATIE. Prin urmare, am inceput aceasta campanie de la cei cu inima si mintea deschisa, cei care sunt ca un burete informational si care nu au avut timp sa isi consolideze o personalitate definitiva, copiii. Am organizat cursuri informative legate despre importanta asumarii responsabilitatii detinerii unui animal de companie dar mai ales despre ingrijirea puilor acestor animalute. Majoritatea animalelor comunitare provin din abandonuri. Sunt multe persoane care detin animale insa din ignoranta, saracie, etc nu isi sterilizeaza animalele de companie; mai mult, cand acestea nasc pui vii, nu sunt in stare sa isi asume responsabilitatea cautarii de noi stapani pentru puiuti si prefera sa ii abandoneze intr-o cutie de carton in fata blocului.  Isi fac 2 cruci si ii lasa “in voia Domnului”. Culmea, violenta este indreptata apoi tot asupra cainilor comunitari, de parca s-ar fi abandonat singuri.

I-am invatat pe acesti elevi masurile de igiena personala dar si a animalului proaspat adoptat, despre sterilizare, vaccinare; i-am motivat sa adopte animale de pe strada sau din adaposturi invitandu-i la evenimentul international de adoptii pe care l-am organizat inpreuna cu Daisy Hope Romania, i-am incurajat sa se implice in activitatile in care cred cu adevarat si sa nu permita altora sa ia decizii in locul lor.

Implinirea sufleteasca  pe care am simit-o de fiecare data cand am citit bucuria din ochii celor care au adus inca un membru in familie- un biet animal abandonat pe strada – a compensat sacrificiile pe care le-am facut pentru a duce la bun sfarsit acest proiect, obstacolele si usile inchise de care m-am lovit.

Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!

Implica-te! Daruieste! Fii voluntar!

 

Ca sa inchei intr-o nota de amuzament, il voi cita pe Catavencu, personajul lui Caragiale din piesa O scrisoare pierduta : un popor care nu merge înainte stă pe loc”! Ei dragii mei, haideti sa nu stam pe loc!Care sunt activitatile de voluntariat care ti-au adus cea mai mare satisfactie spirituala? In ce activitati te-ai implicat sau ti-ai dori sa te implici? Impartaseste-mi experienta ta in sectiunea de comentarii.

Implica-te! Daruieste! Fii voluntar!

 

Un scurt filmulet despre campania „Ia-ma acasa!”- editia 2010

Post a comment