Rezolutiile mele pentru anul 2014
Uneori, mi-e dor de copilarie. Pe vremea aia singura grija pe care o aveam era sa ma asigur ca prind joystick-ul prima ca sa joc Tanks sau Super Mario pe televizor. Drumul de la gradinita spre casa il faceam impreuna cu fratele meu in 5 minute, pe modul “Sprint”. Cand ajungeau parintii acasa de la locul de munca, noi eram rupti de oboseala de la atatea jocuri.
Acum insa, o mie de ganduri pe secunda imi trec prin cap: “ De ce am dat la medicina?”, “Ce caut eu aici?”, “O sa inteleg vreodata dermatologia?“, “De la cine sa invat?”, ”Cum sa fiu un medic bun?” si multe altele… Insa cea mai importanta este:
“Cum sa imi pastrez valorile cu care am crecut dar sa continui sa iubesc medicina?”
Am fost instruita ca cel mai bun sistem e cel bazat pe meritocratie. Am crezut ca succesul vine din munca asidua, ca efortul depus este direct proportional cu rezultatul obtinut. Valorile erau scoase in fata, iar oamenii cu potential erau incuratati sa continue drumul. Poate mi-ar fi util sa inteleg ca lucrurile nu (mai) stau chiar asa.
In nici o luna de la anul nou, mi-am modificat complet rezolutiile pe care le-am facut pentru anul 2014. Imi doresc sa nu ma schimb. Imi doresc sa am “coloana vetrebrala”, sa fiu un om integru, sa nu plec urechea la vorbe spuse pe la colturi (de spital) si sa nu ma pierd in multime. Sa nu judec. Sa fiu demna. Sa am empatie pentru pacienti, sa le inteleg suferinta si-i tratez ca si cum ar face parte din familia mea. Sa respect Juramantul.
Tata, desi nu te astepti sa recunosc, imi doresc sa fiu exact cum m-ai invatat: “Dana, nu uita sa fii “umana”!
Si anul 2014 abia a inceput…
