Cleansere fără săpun / „soap-free”
Mulți dintre cei cu pielea uscată sau sensibilă sunt deseori sfătuiți să folosească un demachiant fără săpun și să evite săpunul.
Cuprins
Dar de ce? Ce este săpunul?
Din punct de vedere chimic, săpunurile sunt sărurile acizilor grași, obținute prin tratarea grăsimilor vegetale și animale cu leșie, cunoscută și sub numele de hidroxid de sodiu sau de potasiu. Acest proces se numește saponificare. Moleculele de săpun rezultate au un cap care este atras de moleculele polare, cum ar fi apa, și o coadă care este atrasă de moleculele nepolare, cum ar fi uleiurile. Ceea ce face săpunul să funcționeze este faptul că emulsionează uleiul și apa. În mod normal, uleiul și apa nu se amestecă, dar, cu ajutorul săpunului, uleiul este rupt în picături mici învelite în săpun, care pot fi clătite cu apă.
Cum funcționează un produs de curățare fără săpun?
Săpunurile nu sunt singurele molecule care pot realiza acest „truc”. De fapt, ele sunt un grup mic dintr-o clasă mult mai mare de substanțe chimice, cunoscute sub numele de surfactanți. Cuvântul „surfactant” este prescurtarea de la „agent activ de suprafață” și desemnează un material care are atât o unitate polară, cât și una nepolară și care acționează la suprafața dintre două medii. De obicei, acestea sunt apa și un anumit tip de ulei.
Cum recunoaștem surfactanții în lista de ingrediente?
Există 4 grupuri de surfactanți:
- Surfactanți anionici: cel mai mare grup, reprezentând aproximativ 65%, au capete încărcate negativ. Considerați agenți tensioactivi puternici, cu spumă abundentă, aceștia includ săpunurile, sulfații (de exemplu, laurilsulfatul de sodiu), precum și alternative mai blânde, cum ar fi lauroil sarcozinatul de sodiu. Dacă vedeți un agent tensioactiv care începe cu „sodium” și se termină cu sufixul „-ate”, puteți spune cu siguranță că este anionic.
- Surfactanți cationici: reprezentând doar aproximativ 3,5% din piața surfactanților, aceste substanțe chimice nu sunt utilizate în mod obișnuit pentru curățare, ci sunt cunoscute pentru proprietățile lor antimicrobiene. Surfactanții cationici obișnuiți includ bromura de cetrimoniu și clorura de benzalconiu.
- Surfactanți neionici: cu aproximativ 28% din piață, surfactanții neionici alcătuiesc al doilea grup ca mărime. În general, nu sunt buni ca produse de curățare, fiind foarte puțin spumanți și ușori, dar se regăsesc în multe produse ca emulgatori – ingrediente care țin împreună fazele de ulei și apă într-o cremă, la fel cum un ou ajută la legarea ingredientelor dintr-un tort. Câțiva agenți tensioactivi neionici obișnuiți sunt monostearatul de gliceril, stearatul PEG-100 și ceteth-urile, laureth-urile și ceteareth-urile.
- Surfactanți amfoteri: un alt grup relativ mic (3,5%); acești surfactanți au capete mari, cu sarcină pozitivă și negativă. Sunt foarte blânzi cu pielea și ochii și sunt adesea folosiți ca agenți tensioactivi secundari, asociați cu un agent tensioactiv anionic mai puternic. Un agent tensioactiv amfoter utilizat în multe produse de curățare fără săpun este cocamidopropil betaina.
Să folosim produse fără săpun?
Săpunul face o treabă fantastică în îndepărtarea murdăriei și a uleiurilor de pe pielea noastră. Poate chiar prea bună. Ca agenți tensioactivi anionici puternici, săpunurile îndepărtează o mulțime de uleiuri naturale pe care pielea noastră le produce pentru a-și păstra umiditatea, ceea ce poate fi o problemă pentru persoanele deja predispuse la uscarea pielii. Surfactanții anionici și amfoteri mai blânzi îndepărtează murdăria fără a îndepărta hidratanții naturali, ceea ce înseamnă că un produs de curățare fără săpun vă ajută pielea să evite uscăciunea și iritația.
De unde știu dacă un produs de curățare este fără săpun?
Dacă eticheta nu menționează în mod specific „fără săpun” sau doriți doar să verificați singuri lista de ingrediente, cum puteți recunoaște un săpun? În primul rând, săpunurile au o solubilitate foarte redusă, așa că le veți găsi aproape întotdeauna sub formă solidă. De asemenea, amintiți-vă că săpunurile sunt agenți tensioactivi anionici, așa că primul „truc” este să urmăriți prefixul (sodium sau potassium) și sufixul (-ate). Săpunurile poartă numele uleiului sau al grăsimii din care sunt fabricate: uleiul de măsline, odată tratat cu hidroxid de sodiu, devine sodium olivate, iar uleiul de cocos devine sodium cocoate.
Bibliografie
- Egoskinexpert.com.au/skin-trends
- Myers D, editor. An Overview of Surfactant Science and Technology. In: Surfactant Science and Technology, 3rd Edition. New Jersey: John Wiley & Sons, Ltd; 2006. page 1–28.
- Gecol H. The Basic Theory. In: Farn RJ, editor. Chemistry and Technology of Surfactants. Oxford; Ames, Iowa: Wiley-Blackwell; 2006. page 24–45.
- Hibbs J. Anionic Surfactants. In: Farn RJ, editor. Chemistry and Technology of Surfactants. Oxford; Ames, Iowa: Wiley-Blackwell; 2006. page 91–132.