Dermatologie, incotro mergi?
Spre ce melaguri noi, grabita, alergi?
15 mai 2015 – ziua in care dermatologia romaneasca a mai primit un sut in fund. Spitatul Colentina nu mai poate interna pacientii cu boli dermatologie, consultatiile vor fi facute in stil ambulator: “venit, vazut, plecat”.
Primesc vestea ca pe o lovitura in freza, care mi-a sters zambetul de pe buze… De ce zambeam? Pai sarbatoream cu colegii in mica incapere cu un singur calculator numita “la rezidenti” implinirea celor 27 de primaveri. Si asa se mai scurge un an din rezidentiatul meu iar cu fiecare an care trece ma intreb ce va mai ramane din specialitatea dermato-venerologie.
Cu nici un an in urma, a fost desfiintata camera de garda a unui spital de renume in dermatologie, Colentina. Ca nu e rentabila camera de garda, zic ei. Catre acest spital au fost redirectionate de-a lungul timpul cazuri grave dermatologice, ce nu au putut fi tratate in spitale din provincie si astfel Colentina a ramas o unitate de excelenta in dermatologie, cu medici extrem de bine pregatiti.
Insa ce se va intampla cu noi, tanara generatie de medici? Garzi nu mai facem, deci din start pierdem niste afectiuni acute sau boli rare, internarile nu se mai fac ceea ce inseamna ca noi nu putem vedea evolutia unui pacient aflat in tratamentul pe care il recomandam. Sunt terapii care se pot initia numai intr-o unitate medicala pentru a tine sub observatie pacientul si a vedea eventualele reactii adverse! Vorbim de pacienti varstnici care de multe ori nu inteleg cum sa-si aplice tratamentul! Un pacient cu psoriazis sever, spre exemplu, are de aplicat zilnic cate 3-4 creme (intr-o anumita ordine, pe anumite zone) iar uneori are de facut si tratament injectabil!
Sa tinem cont ca inca exista sate fara medici de familie, fara unitatati medicale. Noi, tinerii sanatosi, nu avem rabdarea sa aplicam in fiecare seara o crema hidratanta pe tot corpul, insa cei cu pasoriazis trebuie sa-si aplice niste “unsori” in mod repetat, substante care pateaza hainele, intra foarte greu in piele, ce sa mai… o placere! Ce facem cu ulcerele de gamba, majoritatea suprainfectate?
Cu vasculitele purpurice, bolile buloase, afectiuni care necesita investigatii amanuntite si supraveghere constanta? Mai dau un exemplu: varstic (diabetic, hipertensiv, si alte comorbiditati frecvente la aceasta categorie de varsta) cu un carcinom bazocelular de aripa nazala proaspat excizat… cum sa ii trimiti acasa imediat dupa interventie? Ii poti spune acestui pacient ca internarea lui nu e “rentabila”?
Trecand de partea morala, ca stai cu grija pacientului proaspat operat, sa ne aducem aminte de cazul cu batrana care a fost gasita decedata pe un camp de la marginea Brasovului, recent externata. Si din medicul excelent care esti, te vezi pe sticla la Abces Din Rect comentat de jurnalisti de 2 bani innebuniti dupa rating, carora nu le pasa nicidecum de drama familiei respective.
Iar eu, rezidentul, voi invata dermatologia doar din pozele atlaselor si din discutiile cu medicul meu indrumator. Voi invata din experienta lui, in limita timpului pe mi-l poate aloca. Gata cu „medicina la patul bolnavului”. Voi fi motivata nu de ideea de a deveni un bun dermatolog, ci mai degraba de teama de a nu face rau.
Dermatologiei ii va ramane, cu timpul, doar latura estetica bine platita in privat: fillere cu acid hialuronic, botox, peelinguri chimice, orice procedura care ne va ajuta sa aratam mai tineri. De pacientul nostru cu psorazis sever, generalizat, Dumnezeu stie ce se va alege.
Pentru ca… “In lumea actuala, se investeste de cinci ori mai mult in medicamente pentru virilitatea masculina si silicoane pentru femei, decat in vindecarea bolii Alzheimer. Din aceasta cauza in cativa ani, vom avea batrane cu sani mari si batrani cu penis tare, dar niciunul nu-si va aduce aminte la ce servesc”. (Drauzio Varella, medic oncolog)
