Romania nu are nevoie de medici!
“Cum poti afirma, Dana, ca Romania nu are nevoie de medici? Cand stii bine ca sunt sate fara medic de familie? Ca exista, in medie, 3 medici la 1000 de locuitori?“
Stiu ca suna paradoxal, poate chiar aveti impresia ca glumesc. Va uitati la stirile de la ora 5 si vedeti doar cazuri de malpraxis din lipsa de experienta, cunostiinte medicale (vezi cazul ginecoloagei care nu a stiut sa interpreteze ecografiile in timpul sarcinii, copilul nascandu-se fara membre) etc, cazuri de pacienti care nu au medic in sat si sunt nevoiti sa strabata 50-60 km in ambulanta pana la cel mai apropiat spital, eventual decedand pe drum. Ba chiar ne iau ochii facultatile de medicina care anual scot 300 locuri bugetate si alte 400 cu taxa (si asta doar in centrul Bucuresti). Ne iau ochii si centrele de pregatire pentru rezidentiat care ne transmit ca practic orice absolvent poate alege un loc la rezidentiat. La dermato-venerologie s-au scos pe vremea mea 21(!!!!) de locuri pe Bucuresti. Toate astea creeaza falsa impresie ca medicii sunt cautati, ca tara are un mare deficit de medici. Prin urmare, sa scoatem cat mai multe locuri, sa se inghesuie cat mai multi naivi… ca sa avem de unde alege.
Perceptia romanului de rand despre medicina este deformata (dar el oricum crede ca se pricepe la toate, de la medicina, politica la… fotbal). In mintea lui, doctorul e ala cu buzunarele pline de bani, cu masini “bengoase”, vila si piscina si care isi face vacantele numai prin tari exotice. Prin urmare, ca sa fie tratat de medic, trebuie sa ii bage plicul, sa se ridice la standardele lui. Ca daca nu-I da, nu-i mai opereaza. Sau il trateaza superficial. Va suna cunoscuta situatia?
Scurt si in termeni economici: daca tara ar avea nevoie de medici, i-ar plati ca atare. Pretul unui serviciu/bun este direct poportional cu dificultatea/raritarea acelui produs pe piata. Daca cererea pentru servicii medicale de inalta calitate ar fi mare, atunci si oferta = eliberarea medicilor pe piata muncii s-ar face cu mai multa responsabilitate.
Mai bine ai pregati 100 de medici pe an, sa le oferi cea mai buna educatie si motivatie sa ramana in tara, decat sa scoti 700 si sa nu le oferi niciun viitor. Dar atata timp cat banii ii scoti de la aia 700 care iti platesc scolarizarea, nu te intereseaza calitatea si cantitatea.
Cum spuneam, scoti 21 de locuri pentru o specialitate pe an. Unde vor lucra acestia cand termina rezidentiatul? In spitale? Sa fim seriosi…. Se elibereaza 1 post la cativa ani in spitalele de stat! Ii obligi sa se duca la privat, insa cati pacienti isi permit oare sa se trateze in mediul privat? Cati isi pot plati analize, interventii chirurgicale la privat? Tot la spitalele de stat vor recurge. Si inca ceva: multi pacienti ar plati mai degraba pentru construirea catedralei mantuirii neamului decat pentru propriile investigatii medicale. De aia facem sute de biserici si zero spitale. Cerere si oferta. Astia suntem.
Am ajuns in situatia asta pentru ca medicii nu au stiut niciodata sa-si apere drepturile. Un loc caldut intr-un spital de stat trebuie pastrat cu mare grija. Cati au iesit in strada, cati au participat la greve? Cum sa pleci de la munca sa-i spui sefului ca iti opresti activitatea pentru ca esti in greva atat timp cat ceilalti colegi isi vad de treaba, cu capul plecat? Iar daca iti pierzi postul, crezi ca-i o paguba? Ai vreo 50 de colegi someri care abia asteapta sa preia postul tau. Capul plecat sabia nu-l taie!
Elita de medici va parasi Romania pentru conditii de trai mai bune, pentru aparatura medicala performanta, pentru respect din partea pacientilor. Citeam zilele astea diverse articole in care se faceau calcule precum: ”In cati ani va ramane Romania fara medici?”. Parerea mea sincera este ca se exagereaza cu acest cliseu al „deficitului de cadre medicale” intrucat tara nu a dus si nu va duce lipsa de medici atat timp cat vor fi altii care ne pot inlocui, fie ei si din alte tari sarace.
Asta e un apel pentru colegii medici: atat timp cat vom accepta maruntisurile aruncate (de pacienti dar mai ales de stat) ne complacem intr-o situatie care va deveni periculoasa. In ziua cand ne vom opri din a mai primi orice fel de atentie de la pacienti si vom iesi in strada sa ne cerem drepturile, sa cerem concurs corect pentru posturi in spitale, remuneratie proportionala cu responsabilitatea actului medical si cu performantele si pregatirea fiecaruia, abia atunci putem avea sperante la conditii mai bune de viata si de munca.
