Medicul este oglinda pacientilor sai

Am observat ca suntem ca niste bureti: absorbim energie, o acumulam in noi si o eliminam intr-un fel sau altul. Daca suntem inconjurati de oameni veseli, optimisti, automat dispozitia noastra se schimba, devenim mai motivati, mai dornici sa comunicam si sa impartasim experiente personale. Daca anturajul este posomorat, mediul stresant, ne tragem o cochilie deasupra in semn de protectie sau devenim ca niste arici si intepam pe oricine se apropie de intimitatea noastra.

Intr-una din zile, la camera de garda s-a prezentat o doamna cu baiatul ei in varsta de 37 de ani, ce suferea de grad sever de encefalopatie. Baiatul facuse o forma severa de psoriazis (psoriazis eritrodermic), tratat incorect (de 4 ani!!! continuu cu Dermovate). Pacientul era imobilizat, astepta in masina; la camera de garda a venit doar mama sa ne intrebe daca o putem ajuta cu o consultatie. Ne pregateam sa mergem la masina sa vedem pacientul dar mama insista ca nu e nevoie “sa ne deranjam” ca il aduce ea la noi. “Cum doamna, sa il carati dvs?…are 37 de ani…” “Asa il car de cand s-a nascut!…ma descurc eu!”. La insistentele ei, am asteptat in cabinet sa-si aduca baiatul… Era rosu ca racul, singura zona neafectata de psoriazis erau…ochii. Din discutiile amanuntite cu pacienta, am aflat ca baiatul „avea psoriazis de la nastere”; nu rostea niciun cuvant, doar tipa cand voia ceva, nu se putea deplasa din cauza handicapului locomotor, iar retardul psihic era sever. Sotul a parasit-o cand – “a vazut ce am nascut” iar cei din jur -“m-au abandonat, unul cate unul”. “Sunt acum cu cineva, cat o mai suporta sa stea langa mine” – era vorba despre domnul care era in masina si a ajutat-o sa isi care, in spate, copilul la consult.

Sefa garzii a consultat pacientul si i-a explicat amanuntit mamei cum trebuie sa il ingrijeasca de acum incolo. Vazand cat de lucida, bine ingrijita, respectuoasa era mama si mai ales grijulie si iubitoare fata de fiul ei care a necesitat 37 de ani de ingrijire permanenta, daruire, multa rabdare, sacrificii pe plan profesional si sentimental, lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie pe obraji si am decis sa ies din cabinet. In fata pacientilor trebuie sa parem tari pentru ca au nevoie de incredere ca stim ce facem, de inducerea ideii ca vor izbuti in lupta severa cu boala de piele.

La final, ne-a multumit pentru “deranj” (auzi, deranj…imi venea sa o pup si sa o felicit pentru ca e o mama model, pentru ca si-a sacrificat viata pentru singurul ei copil si nici nu a dorit sa mai faca altii cu scopul de a avea timp si energie sa il ingrijeasca pe cel bolnav… doar datorita ingrijirilor ei, bolnavul a reusit sa atinga varsta de 37 de ani!).

In ziua aia, am empatizat cu toti pacientii ca niciodata… Pana si cei veniti cu BTS-uri (boli cu transmitere sexuala) luate de la prostituate, cei care isi inselasera sotiile “intr-o noapte de bauta” imi trezeau mila si intelegere.

Pe de alta parte, gasim la polul opus pacientii “demanding”. Acestia sunt pacientii care ne spun, intr-un fel sau altul: “dom’le, am platit asigurari medicale, vreau sa fiu tratat regeste”. “Trebuie sa plec sa serviciu, nu pot sa stau la coada, ma puteti consulta ACUM?”. Mai rau: “Nu vorbesc cu dvs, sunteti prea tanara ca sa stiti ceva, vreau sa ma consulte d-l doctor ca e carunt!! (si arata cu degetul catre d-l Sandu, asistent medical…) Unuia, i-am dat nr meu de telefon (telefon personal) pentru a ma contacta in vederea unei programari, intrucat era din provincie, calatorea cu trenul si venise direct cu sacosile de haine, pregatit pentru internare intr-o zi in care nu mai aveam paturi libere! Mi se facuse mila de amarat… la care el: “pai, D-soara Fatu, pe ce retea sunteti?” Eu, vadit nedumerita… pe vodafone.. De ce intrebati?” “Pai nu va sun, ca eu sunt pe cosmote si imi consuma minutele nationale”

Si ne incarcam cu energie….pe care o dam mai departe. Veniti la noi plini de incredere si optimism ca va vindecam si ne vedeti incruntati, posomorati. Aveti impresia ca suntem acri sau ca vrem spaga pentru a ne purta frumos. Nu, suntem obositi si uneori descurajati… jigniti de unii pacienti, subestimati de sistem. Stati la coada 2 ore si credeti ca ne bem cafeaua in timpul asta? Nu…stam si noi la coada la calculator sa va facem foile…avem un singur calculator si il folosim cu totii…nu avem coli de pe care sa va scoatem analizele, stiati? Nu avem capse cu care sa va legam foile cu investigatii si tratament. Le aducem de acasa, dar nici atunci nu sunt suficiente pentru ca voi sunteti multi. Si va grabiti ca la 10 trebuie sa fiti la locul de munca. Si noi trebuie sa fim la serviciu, unde va ajutam pe voi. Si nu plecam pana nu terminam treaba.

In loc de a va arunca ochii peste cap, acordati-ne un zambet. In loc de a ofta si a va arata nerabdarea prin agitatie motorie sau comentarii rautacioase, spuneti-ne o vorba buna.  Incarcati-ne si dvs cu energie pozitiva, iar lucrul acesta vi se va intoarce inzecit. Dvs sau pacientilor care urmeaza.

Smiling is infectious,
You can catch it like the flu.
Someone smiled at me today,
And I started smiling too.